Cât costă o pisică? Povestea despre cum am ajuns să nu mai întreb asta

Înainte să existe Marmola d’Oro Cattery, înainte să știu ce înseamnă un pedigree, un titlu de campion sau o expoziție felină

Am avut mereu pisici. De-a lungul anilor, am adus acasă pisici de pe stradă, fără să mă intereseze rasa, culoarea sau genealogia lor.

Yuki însă a ajuns la noi altfel. L-am primit în 2006 de la doamna Beldie, profesoara mea de română de la Liceul de Informatică din Iași. Pisica ei, Isabela, era o birmaneză care făcuse pui cu un motan persan. Yuki ne-a fost alături aproape douăzeci de ani, până în 2026, când ne-a părăsit. A fost parte din familie, din viața noastră de zi cu zi și din toate schimbările prin care am trecut în acești ani.

Poate tocmai de aceea, când mă gândesc la cât costă o pisică, nu mă gândesc doar la suma plătită când o aduci acasă. Mă gândesc la următorii cincisprezece sau douăzeci de ani. La tot ce înseamnă să ai grijă de ea, de la primele zile împreună până la bătrânețe.

Totul a început cu un „Da, putem lua o pisică”

Înainte să o cunoaștem pe Marmolada, am primit undă verde de la partenerul meu: puteam lua o pisică. Nu aveam în plan să cumpărăm un British Longhair. Nu căutam o pisică de expoziție și cu atât mai puțin să deschidem o crescătorie. Ne doream pur și simplu un pui de pisică.

M-am mobilizat împreună cu copiii și am început să căutăm un pui pentru adopție. Am contactat adăposturi, am întrebat și am căutat, dar în acel moment nu am găsit niciun pui disponibil la adăposturile la care am apelat. Așa că am început să căutăm și prin anunțuri.

De la 500 de lei la o lecție despre oamenii care vând pisici

Am început cu un buget de aproximativ 500 de lei. Am sunat la anunțuri și am încercat să înțelegem ce opțiuni aveam. În multe conversații apărea aceeași grabă: era urgent să luăm o decizie, dar puii erau deja rezervați. 

Vreau să fie foarte clar: nu am absolut nicio problemă cu o pisică europeană. Am iubit pisici fără pedigree toată viața. Problema mea este cu omul care încearcă să mă mintă, care folosește o etichetă de rasă ca să vândă și pentru care animalele par să fie doar o sursă de venit. Nu toți cei care vând pisici procedează astfel. Dar experiența ne-a făcut să înțelegem cât de important este să știm de la cine luăm un animal.

Și așa am ajuns la MihaWorld

Dintr-un anunț în altul, am început să descoperim crescătoriile de pisici cu pedigree. Pe măsură ce aflam mai multe, creștea și bugetul pe care eram dispuși să îl alocăm. Așa am ajuns la MihaWorld. Și acolo s-a întâmplat magia.

Am petrecut timp cu pisicile, poate mai mult decât era Miha pregatită 😀. Ne-am jucat cu ele, le-am observat, fiecare avea preferata sau preferatul. A urmat o adevărată negociere de familie. O remarcasem pe Marmolada. Avea o eleganță care m-a cucerit imediat. Până la urmă, am reușit să-i conving pe toți și am plecat nu cu cea mai ieftină pisică, ci cu cea mai scumpă de acolo.

De ce am ales-o pe Marmolada?

În momentul în care am cunoscut-o, întrebarea nu mai era cât costă. Era dacă ea este pisica pe care ne-o dorim în familia noastră. Pentru mine răspunsul era clar. Speram să ne fie alături douăzeci de ani. Douăzeci de ani de viață împreună, de bucurii, de griji și de responsabilitate.

Banii contează, desigur. Dar prețul de achiziție trebuie privit în perspectiva întregii vieți pe care urmează să o împărțiți.

Prima mea pisică cu pedigree. Din întâmplare.

Când am adus-o acasă pe Marmolada, nu știam aproape nimic despre lumea crescătoriilor: standarde de rasă, sistemul de titluri WCF, coduri de culoare sau selecție genetică. Marmolada a fost prima mea pisică cu pedigree. A ajuns în viața noastră dintr-o întâmplare, dar odată cu ea a început curiozitatea mea.

Am descoperit expozițiile feline, am început să studiez standardul British Longhair, să înțeleg pedigree-urile, să discut cu arbitri și crescători. Treptat, a apărut ideea propriei crescătorii: Marmola d’Oro. 

Ce se află în spatele prețului unui pui cu pedigree?

Astăzi, după experiența primului nostru cuib, Cinque Torri, înțeleg mult mai bine câtă muncă există în spatele unui pui crescut responsabil. Selecția părinților, testele medicale, monta, îngrijirea femelei gestante, nașterea, supravegherea puilor, hrana, vaccinările, documentele, socializarea și participarea la expoziții înseamnă timp, bani și responsabilitate.

Am ales pentru Marmolada, o femelă British Longhair Blue Golden Shaded (ay11) de aproximativ 3 kg, un mascul cu o structură corporală mai masivă. Am analizat pedigree-urile, compatibilitatea genetică, testele medicale și recomandările arbitrilor. 

Poldark, tatăl puilor, este Campion European, iar în genealogia lor se regăsesc cinci campioni mondiali. Aceste titluri nu garantează viitori campioni, dar arată câtă atenție am acordat selecției.

Nu orice montă duce la o gestație, nu orice naștere este lipsită de complicații și nu există un număr garantat de pui. De aceea, numărul puilor înmulțit cu prețul de vânzare nu este profitul crescătoriei. Nu este greșit ca un crescător responsabil să își dorească să își recupereze investițiile și să obțină un venit sustenabil. Greșit este să pună profitul înaintea sănătății și bunăstării animalelor.

Un preț mare nu garantează o crescătorie responsabilă

Nici un preț ridicat, nici un pedigree nu garantează, singure, că un animal a fost crescut responsabil. Pedigree-ul atestă genealogia; nu este un certificat de sănătate. Contează testele medicale relevante, condițiile în care trăiesc pisicile, transparența crescătorului, îngrijirea și socializarea puilor, documentele, contractul și sprijinul oferit familiilor după plecare.

Un crescător ar trebui să poată explica ce oferă și de ce, dar și să fie interesat de cine va avea grijă de pisică, nu doar de cine poate plăti.

De la Yuki la Marmolada și Cinque Torri

Am avut mereu pisici. Am adus pisici de pe stradă, le-am îngrijit și le-am iubit fără să mă intereseze vreodată pedigree-ul lor.

Yuki a făcut parte din viața noastră aproape douăzeci de ani. Marmolada a venit dintr-o întâmplare, după o căutare care începuse cu dorința de a adopta. Iar astăzi, datorită ei, avem propria crescătorie și cinci pui British Longhair: Fedaia, Cansla, Demetz, Predazzo și Bolzano.

Când cineva mă întreabă cât costă un pui, înțeleg perfect întrebarea. Am pus-o și eu. Și cred că este important să explicăm ce se află în spatele prețului. Dar îmi doresc ca viitoarele familii să înțeleagă și ceva ce știam cu mult înainte să descopăr lumea pisicilor de rasă: prețul îl plătești o singură dată. Responsabilitatea și iubirea sunt pentru o viață întreagă.

Iar dacă, peste douăzeci de ani, cineva va vorbi despre unul dintre puii Cinque Torri cu aceeași dragoste cu care vorbesc eu astăzi despre Yuki, atunci voi ști că am ales familia potrivită.

Marmola d’Oro Cattery

P.S. Datorită Marmoladei și celor cinci pui Cinque Torri a apărut și Sipica.ro. În vara lui 2026, în loc să mergem la cățărat, am stat acasă cu puii. Și, dacă tot nu mai cuceream munți, ne-am apucat să construim un magazin online cu produse faine pentru pisici răsfățate. Citeste articolul Povestea Sipica.